Specii de șerpi din România

 Șarpele de casă (Natrix natrix)

Sarpele de casă este cel mai raspandit sarpe european si implicit sarpe ce poate fi intalnit in Romania. Alintat popular drept sarpele casei, sarpele cu flori la urechi (datorita celor doua pete albe din dreptul capului), sarpele de casa este un vanator acvatic, hranindu-se preponderent cu broaste si alte animale mici.

Nu este veninos si nici agresiv, mai mult, este specialist in a face pe mortul, odata incoltit (fenomenul se numeste tanatoza). In Romania poate fi vazut aproape oriunde, de pe malul marii pana la munte, ajungand si la altitudini de peste 1000 de metri. Talia sa variaza, de la 20 de centimetri (puii) pana la un metru, exceptional mai mult.

Pupila este rotundă și abdomenul tărcat (alb cu negru, de regulă în patrate de sah), în acest fel fiind usor de deosebit de serpii de apă care au burta galben cu negru (veți vedea mai jos). Varietatea estică (Natrix natrix persa) prezintă doua dungi luongitudinale, deschise la culoare, de la gât pe lungimea corpului, spre coadă.

In postura defensiva isi poate lati capul, astfel ca de multe ori este confundat cu viperele, mai ales ca varietatea de culori e mare (de la masliniu, cafeniu, tentă albastruie sau negru lucios).

Șarpele de apă (Natrix tessellata)

Sarpele de apa, si el excelent inotator (Natrix in latina asta si inceamna, înotator), se hrănește cu pești si alte animale mici, acvatice, pe care le vânează prin imersie, putând sta destul de mult sub apă. Nu poate înghiți hrana în apa, de aceea este usor de vazut pe malul baltilor. Habitatul sau este mult mai legat de apa decat al sarpelui de casă, cu care este înrudit.

Nu este o specie veninoasa si nici agresiva. Si acest sarpe face tanatoza (pretinde ca e mort). Ca si ruda sa de mai sus, o alta arma defensiva este eliberarea unei secretii cu miros extrem de neplacut. Talia sa variaza, de la 20 de centimetri (puii) pana la un metru, exceptional mai mult.

Sarpele de apa poate fi vazut in zonele unede din aproape toata tara, dar cu predilectie in lunca si Delta Dunarii, precum si de-a lungul afluentilor sai principali. Poate prezenta desen dorsal, oarecum asemanator cu viperele, motiv pentru care si el adesea este confundat cu acestea.

Pupila este galbenă, rotundă, capul alungit, caracteristic iar abdomenul tărcat (galben-portocaliu cu negru).

Șarpele de alun (Coronella austriaca)

Sarpele de alun este o specie neveninoasa, putand fi intalnita in majoritatea zonelor tarii, preferand zonele impadurite. Este un sarpe specializat in consumul altor reptile, chiar serpi, atacand si mancand inclusiv vipere. Veninul acestora este inutil, șerpii de alun fiind imuni la veninul tuturor speciilor de vipere cu care impart aceleasi habitate.

Serpii de alun sunt si ei de talie medie, exemplarele adulte rareori depasind un metru. Ochii sunt rosii, cu pupila rotunda, botul sarpelui este rotunjit. Abdomenul este rosiatic la juvenili si argintiu sau negru la adulti.

Culoarea este variabila, cu romburi sau dungi, care insa pot lipsi la unele exemplare. Un mecanism de aparare este dunga caracteristica pe ochi pentru a ascunde acest organ vital de atacul pradatorilor, in special al pasarilor si, adesea, are un V desenat pe cap, motiv pentru care este confundat cu viperele.

Șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus)

Sarpele lui Esculap (numit si sarpele păsăresc) este o specie arboricola, de talie mare, specializat in vanarea pasarilor, consumand si oule acestora dar si soparle si mamifere mici (rozatoare, lilieci etc). Coada este alungita si subtire, facandu-l usor de distins de alte specii de serpi de culoare inchisa, cu care poate fi confundat.

Poate fi intalnit in tot arcul carpatic, dar si in alte zone impadurite din vestul sau sudul tarii, inclusiv in Dobrogea. Este o specie neveninoasa. Si el face tanatoza (pretinda ca e mort) pentru a scapa de pradatori.
Sarpele lui Esculap este un excelent catarator, putand fi gasit ocazional si in arbori si arbusti, in cautare de prada.

Poate ajunge la 2 metri, exceptional mai mult, fiind destul de dependent de habitatul sau preferat, zonele împădurite.

Puii au un desen caracteristic, alb cu negru, fiind si ei usor de confundat cu viperele. Majoritatea puilor de serpi neveninosi au acest mimetism functional, semanand cu puii de vipera in primii ani de viata.

Șarpele de stepă (Dolicophis caspius)

Denumit si sarpe de sadina, sarpe de dudau sau sarpe rau, acesta este un sarpe de talie mare, putand depasind doi metri. Șarpele de stepă poate fi întâlnit in sudul României, din Dobrogea până în Banat și ocazional si mai sus în Câmpia de Vest.

În București a fost semnalat acum câțiva ani într-o curte din cartierul Berceni, specia fiind in expansiune spre vestul țării și spre nordul Câmpiei Române.

Acest șarpe este un luptător redutabil, putând înghiți popândăi adulți, una din prăzile sale preferate. În cazul în care este încolțit adoptă o postură defensivă destul de temperamentală, nesfiindu-se să muște în repetate rânduri și să mimeze atacuri fulgerătoare.

Este o specie neveninoasă, care fuge cu mare viteză când este descoperit în vegetație, de unde preferă să vâneze prin ambuscadă.

Ochii sunt rotunzi, culoarea pe spate maslinie, fara desen, coada subtire si lunga. Puii au maui mult alb pe cap, iar desenul de pe spate imita desenul viperelor cu corn, cu care impart habitatul.

Balaurul (Elaphe sauromates)

Acest sarpe enigmatic este prezent în Dobrogea și, mai rar în alte zone stepice din estul tarii. Este un sarpe de talie mare, atingand doi metri si chiar mai mult. Are o dunga inchisa la culoare care ii mascheaza ochiul pentru a evita acatul pradatorilor intr-un organ vital, aidoma sarpelui de alun. Culoarea este deschisa pe abdomen (galbui variabil) iar spatele cu tentă albastruie, cenusie sau măslinie, cu desen tipic.

Este o specie neveninoasa si neagresiva. Poate fi intalnit si in zona localitatilor, fiind mare amator de pasari, oua de pasari, reptile si rozătoare. Traieste in zone de stepa, deschise, dar poate fi intalnit si in zona malurilor de lut/loess, unde vaneaza pasari care cuibaresc in faleze, fiind un excelent catarator.

Juvenilii sunt tarcati, pentru a mima desenul viperelor cu corn , cu care impart habitatul.

Acestia nu seamana aproape deloc cu adultii, cu exceptia dungii de pe ochi, caracteristică speciei.

Vipera comună (Vipera berus)

Numita si vipera cu cruce, vipera de munte sau vipera neagra, vipera comuna este o specie intalnita preponderent in arcul carpatic, dar si in alte zone joase din nordul tarii sau Ardeal. Nu este prezenta in Dobrogea (singura specie care nu este prezenta in Dobrogea).

Vipera comuna este o specie extrem de rezistenta la frig in comparatie cu alti serpi. Uneori poate fi vazuta sorindu-se si la finalul sezonului rece, chiar pe zapadă. Este o alta specie intalnita pe aproape tot continentul european (doar șarpele de casă este mai răspândit decât vipera comună), mai putin in sudul extrem si in sudvestul continentului, unde găsim alte specii de vipere. Muscatura sa poate fi periculoasă pentru om, de aceea in cazul in care sunteti muscati mergeti de urgenta la primul spital, chiar daca simptomele nu sunt prezente de la inceput.

Corpul este scurt si gros, iar coada este mai scurtă proporțional cu corpul fata de serpii neveninosi. Vipera comună are în mod obisunuit 40-80 centimetri. Desenul este extrem de variabil, forma tipica cu romburi pe spate fiind prezentă, dar nu obligatorie. Ochiul este de regula rosu sau portocaliu iar pupila este eliptica (verticala, ca la pisici).

La exemplarele melanistice (in special la subspecia nikolskii) irisul poate fi intunecat datorita melanismului iar pupila eliptica nu este atat de evidenta. Viperele pot fi complet negre (ambele spubspecii de la noi din tara prezentand exemplare melanistice), de aceea sunt usor de confundat cu alte specii neveninoase (sarpele lui Esculap sau sarpele de casa). Pupila eliptica si forma corpului sunt insa determinante in stabilirea exemplarului văzut ca fiind cu potential periculos sau nu.

Vipera cu corn (Vipera ammodytes)

Cea mai temuta specie de șarpe de la noi, datorita veninului puternic, injectat in cantitate mai mare decat la celelalte specii de vipera.

Din fericire, este usor de recunoscut dupa protuberanta cornoasa de pe cap, caracteristică.

Vipera cu corn este de talie mare in comparatie cu celelalte doua specii, ajungand exceptional si la 1 metru.
Culoarea si desenul dorsal variaza, dar multe exemplare au romburi caracteristice, paleta de culori variind de la galben cu maroniu inchis la roscat, negru cu alb etc. Exemplarele melanice sunt mult mai rare la această specie de vipere.

Vipera cu corn poate fi intalnita in Dobrogea si sudvestul tarii (Banat/Oltenia), dar populatii izolate pot fi intalnite si in Hateg, Hunedoara, Cozia etc.

Vipera de stepă (Vipera ursinii)

Vipera de stepă este o specie rară, avand un areal fragmentat si populatii putine. Poate fi intalnita in Ardeal (judetele Alba, Cluj), nordul Moldovei si Delta Dunarii. Veninul ei este mai putin toxic decat al celorlalte doua specii prezentate mai sus, dar este o specie cu potential periculos. De aceea muscaturile trebuie tratate cu seriozitate deoarece confuzia cu specia V. berus (vipera comună, prezentată mai sus) este ușor de făcut.

Sper deosebire de celelalte specii, aceasta nu sta in stancarii, preferand pajistile seculare, cu vegetatie perena. In Delta Dunarii este intalnita in zone nisipoase, cu vegetatie rară. Vipera de stepă este greu de văzut, datorită vieții ascunse si populației totale de mici dimensiuni.

Vipera de stepă este de talie mică, avand in mod obisnuit 40-60 cm. Pupila este eliptică (dispunere verticala), corpul scurt si gros, coada se termina brusc, iar desenul de pe spate cu romburi, caracteristic.

Boa de nisip (Eryx jaculus)

Un alt șarpe misterios, greu de vazut, pana nu demult considerat chiar disparut din fauna Romaniei. Totusi, recent au fost descoperite populatii noi (povestea pe larg aici), astfel că ne putem bucura ca avem si in tara noastra singura specie de boa de pe continentul european.

Acest șarpe constrictor trăiește o viață ascunsă, preferând falezele de lut din sudul tarii, în Campia Romana si Dobrogea, unde se hrandeste cu nevertebrate din sol si animale de mici dimensiuni. Pupila este eliptica, aidoma viperelor, ochii sunt mascati de o dunga de camuflare iar gura este pozitionata ventral, aducand aminte de rechini. Coada este scurta si groasa si se termina brusc, semanand izbitor cu capul, pentru a induce pradatorii in eroare.

Este o specie de talie mică (desi denumirea poate induce în eroare: nu este de talia serpilor boa cunoscuti de publicul larg), exemplarele adulte rareori depasind 80 de centimetri, in mod normal – 50-70 cm. Este o specie neveninoasă si neagresivă. Puii sunt mai subțiri, iar adultii câstigă în grosime o dată cu anii, creșterea în lungime nefiind semnificativă.